Pomenirea morţilor reprezintă o rânduială creştină importantă care se face la anumite date după trecerea în nefiinţă a rudelor sau persoanelor apropiate. La 3, 6, 9 şi 40 de zile se fac pomenirile morţilor după rânduiala creştină, iar la 3, 6 şi 9 luni şi la un an este necesar ca rudele să se îngrijească de sufletul celor adormiţi pentru a fi amintiţi pe Pământ aşa cum presupune tradiţia. După aceea, la un an şi apoi din an în an până la 7 ani se fac pomenirile pentru a aduce odihnă celor care au decedat, pentru iertarea păcatelor lor şi pentru aducerea amintirii lor printre cei vii.
Ce este un parastas? Ce reprezintă soroacele pentru pomenirea morţilor?
După ce rudele defuncţilor se bucura de ajutor din partea specialiştilor prin apelarea la servicii funerare ieftine, urmează partea grea, pe care ei înşişi trebuie să o pună în practică, şi anume săvârşirea pomenirilor pentru cei decedaţi. Parastasele sau pomenirile sunt necesare pentru a nu-i da uitării pe cei trecuţi în nefiinţă, pentru a-i pomeni şi pentru a face rugăciuni pentru odihnă şi iertarea păcatelor lor.
Parastasele sunt slujbe făcute la biserică şi continuate la mormântul persoanei decedate, în care se spun şi se cântă psalmi, rugăciuni, imnuri şi ectenii. Soroacele pentru pomenirea morţilor au loc conform următoarelor date:
· la trei zile după moarte când are loc prima pomenire a morţilor;
· la nouă zile după moarte, în cinste şi amintirea ceasului al nouălea când Iisus a făgăduit pe cruce tâlharului Raiul;
· la 40 de zile după moarte sau la şase săptămâni de la adormire, care se face în amintirea Înălţării la cer a Domnului;
· la 3, 6, 9 luni de la deces, în cinstea Sfintei Treimi;
· la un an de la trecerea în nefiinţă când se face din nou pomenirea, reprezentând ziua de naştere pentru viaţa de dincolo;
· din an în an până la şapte ani de la moarte se fac pomeniri pentru cei răposaţi;
· la 7 ani de la trecerea în nefiinţă, amintind de cele 7 zile în care Dumnezeu a creat Lumea.
Când NU se face pomenirea morţilor
Aşa cum există rânduieli în care se recomandă să se facă pomenirea morţilor, sunt şi zile când nu se face această pomenire, şi anume:
· duminică, aceasta fiind ziua dedicată bucuriei;
· în cele 12 zile dintre Naşterea şi Botezul Domnului;
· de la lăsatul secului de carne până la prima sâmbătă din Postul Mare, în sâmbăta Sf. Teodor;
· de la Sâmbăta Floriilor şi până în Duminica Tomei;
· la sărbătorile mari sau la praznicele împărăteşti;
· în zilele de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri în timpul Postului Mare.
Se recomandă ca pomenirea morţilor să se fac legată de săvârşirea Sfintei Liturghii, măcar la parastasul de 40 de zile, de un an şi de şapte ani. Una din cele mai importante pomeniri care se face cu ajutorul reprezentanţilor unei companii de pompe funebre este pomenirea de după înmormântare, în care toți cei care au fost prezenţi la cimitir mănâncă, se roagă pentru persoana care a murit, fără să râdă, fără să vorbească fără rost, fără să facă glume, iar urarea la finalul pomenirii este “Dumnezeu să îl ierte sau Dumnezeu să o ierte!”.