Pelinul - cum se consumă și ce proprietăți are?

Pelinul, cunoscut și sub denumirea științifică Artemisia absinthium, este o plantă aromatică și medicinală cu o istorie bogată și fascinantă. Originar din regiunile temperate ale Europei și Asiei, pelinul a captivat oamenii de-a lungul timpului datorită proprietăților sale unice și a utilizării sale variate în medicină și industria băuturilor alcoolice. Cunoscut pentru frunzele sale gri-verzui și floarea galbenă, pelinul este adesea asociat cu gustul amar și aroma puternică. În medicina tradițională, această plantă a fost folosită pentru a trata o varietate de afecțiuni, de la tulburări digestive până la paraziți intestinali.

Cum se cultivă pelinul

Cultivarea pelinului este relativ ușoară și poate fi realizată cu succes în grădini sau ghivece. Iată o listă cu pașii de bază pentru cultivarea pelinului:

Selectați locația potrivită: Pelinul preferă o expunere la soare sau parțială la soare și soluri bine drenate. Asigurați-vă că locul ales are suficientă lumina solară pentru a stimula creșterea sănătoasă a plantei.
Alegeți solul potrivit: Pelinul se dezvoltă cel mai bine în soluri sărace, uscate și alcaline. Solul prea bogat sau prea umed poate duce la creșterea excesivă a plantei.
Înmulțirea semințelor: Plantați semințele de pelin direct în sol în primăvară, după ce a trecut pericolul de îngheț. Presărați semințele în strat subțire și acoperiți-le cu un strat subțire de sol.
Înmulțirea prin rizomi: Pelinul se poate răspândi și prin rizomi, așa că puteți cumpăra rizomi de la un centru de grădinărit și să îi plantați în sol.
Udarea moderată: Pelinul este o plantă rezistentă la secetă, deci asigurați-vă că nu exagerați cu udarea. Puteți uda planta atunci când solul este uscat la atingere, dar evitați udarea excesivă pentru a preveni putrezirea rădăcinilor.
Îngrijirea regulată: Îndepărtați buruienile care cresc în jurul plantei și aplicați un strat subțire de compost în jurul rădăcinilor pentru a menține solul bogat în substanțe nutritive.
Recoltarea: Pentru a recolta frunzele de pelin, așteptați ca planta să atingă o înălțime de cel puțin 15-20 de centimetri. Culegeți frunzele în timpul dimineții pentru a păstra aroma și uleiurile esențiale intacte.
Uscarea frunzelor: Uscarea frunzelor de pelin se face cel mai bine într-un loc răcoros, bine ventilat și ferit de lumină directă. Răsuciți tulpinile de pelin împreună și atârnați-le în locul ales pentru uscare.

Pelinul are tendința de a se răspândi rapid, așa că este recomandat să îl plantați în ghivece sau să-i limitați răspândirea în grădină, pentru a controla creșterea sa. În plus, pelinul are anumite utilizări medicinale și culinare, dar consumul său trebuie făcut cu grijă, deoarece poate fi toxic în doze mari. Consultați întotdeauna un specialist înainte de a utiliza pelin în scopuri medicinale.

Pelin – utilizări

Utilizarea pelinului este variată și se regăsește atât în domeniul medical, cât și în cel culinar și în alte industrii. Mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai comune utilizări ale pelinului:

Medicinal: Pelinul are o lungă tradiție în medicina tradițională și alternativă pentru tratarea unor afecțiuni. Frunzele de pelin sunt utilizate în infuzii sau decocturi pentru a ameliora probleme digestive, cum ar fi indigestia, balonarea sau flatulența. De asemenea, se crede că pelinul are proprietăți antiinflamatorii și antimicrobiene, fiind folosit în tratarea rănilor și a infecțiilor minore. Cu toate acestea, este important să se utilizeze pelinul cu prudență, deoarece conține substanțe chimice cum ar fi thujone, care pot fi toxice în doze mari.
Băuturi alcoolice: Pelinul este ingredientul principal în băutura numită „absint”, o băutură alcoolică puternică, cu o istorie controversată. Absintul este cunoscut pentru culoarea sa verde intensă și pentru conținutul de thujone, care i-a conferit renumele de „băutura blestemată”. În multe țări, inclusiv în Statele Unite și majoritatea țărilor europene, absintul a fost restricționat sau interzis din cauza presupuselor efecte halucinogene și periculoase ale thujonei.
Aromaterapie: Uleiurile esențiale obținute din pelin sunt folosite în aromaterapie datorită aromei lor puternice și distincte. Se crede că inhalarea acestor uleiuri poate stimula sistemul nervos, ajutând la reducerea stresului și a anxietății.
Produse cosmetice: Datorită proprietăților sale antimicrobiene, pelinul este adesea inclus în anumite produse cosmetice, cum ar fi săpunuri sau loțiuni, pentru a ajuta la tratarea acneei și a altor afecțiuni ale pielii.
Gustări și condimente: Unele bucătării tradiționale folosesc pelinul pentru a aromatiza și condimenta diverse feluri de mâncare. Frunzele proaspete sau uscate pot fi adăugate în anumite preparate culinare, dar trebuie utilizate cu prudență datorită gustului amar și potențialelor efecte adverse.

Pelin – compuși și proprietăți chimice

Sursa foto

Pelinul (Artemisia absinthium) conține o gamă variată de compuși chimici, inclusiv uleiuri esențiale, flavonoide, terpenoide, acizi organici și substanțe amare. Iată câțiva dintre cei mai importanți compuși și proprietăți chimice ale pelinului:

Thujone: Acesta este un compus organic controversat care este prezent în pelin. Thujonele sunt responsabile de aroma distinctă și de gustul amar al pelinului. În cantități mari, thujonele pot fi toxice și pot provoca efecte adverse asupra sistemului nervos central.
Uleiuri esențiale: Pelinul conține uleiuri esențiale, inclusiv alfa-thujone, beta-thujone, cineol, camfen, borneol, camfor și alți compuși volatili. Aceste uleiuri esențiale sunt responsabile pentru aroma puternică a pelinului și sunt folosite în aromaterapie și industria băuturilor alcoolice, cum ar fi absintul.
Flavonoide: Pelinul conține flavonoide precum quercetina, kaempferol, rutina și apigenin. Acești compuși au proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, ceea ce îl face interesant pentru utilizarea sa în medicina tradițională.
Acizi organici: Pelinul conține acizi organici, cum ar fi acidul cafeic, acidul clorogenic și acidul gentizic. Acești acizi contribuie la gustul amar al plantei și au fost studiați pentru potențialele lor efecte benefice asupra sănătății umane.
Terpenoide: Pelinul conține diverse tipuri de terpenoide, precum bisabolene, chamazulene și caryophyllene. Aceste substanțe au potențial antimicrobian și antiinflamator și au fost studiate pentru utilizarea lor în medicină.
Substanțe amare: Pelinul este cunoscut pentru conținutul său ridicat de substanțe amare, inclusiv absintina și anabsintina. Aceste substanțe amare au fost folosite în medicina tradițională pentru a stimula apetitul, a îmbunătăți digestia și a trata anumite afecțiuni digestive.

Utilizarea pelinului în băuturile alcoolice

Utilizarea pelinului în băuturi alcoolice este strâns legată de băutura cunoscută sub numele de „absint” și cele mai importante informații în acest sens sunt:

Absintul: Absintul este o băutură alcoolică cu un conținut ridicat de alcool, care are la bază pelinul și alte plante aromatice. Aroma și culoarea sa verde distinctivă sunt obținute în principal din uleiul esențial de pelin, care conține thujone, o substanță chimică controversată.
Istorie și Controverse: Istoria absintului este încărcată cu mituri și legende, iar această băutură a fost asociată cu o serie de efecte halucinogene și chiar toxice datorită conținutului de thujone. Deși în prezent știm că efectele halucinogene ale absintului au fost, în mare parte, exagerate, thujonele pot avea într-adevăr efecte neurotoxice și pot provoca probleme de sănătate dacă sunt consumate în cantități mari.
Reglementări privind thujone: Din cauza preocupărilor legate de siguranța și sănătatea publică, mulți producători de absint au adaptat rețeta tradițională și au redus conținutul de thujone la niveluri considerate sigure pentru consum. În multe țări, inclusiv în Statele Unite și majoritatea țărilor europene, există reguli și limite stricte privind conținutul de thujone din absint.
Consum responsabil: Absintul trebuie consumat cu responsabilitate și moderare, iar persoanele care au afecțiuni medicale preexistente sau care iau medicamente trebuie să evite consumul de băuturi alcoolice pe bază de pelin sau cu adăugare de thujone.
Alternative mai sigure: În prezent, există și alte băuturi alcoolice aromatizate cu pelin, care sunt mai puțin controversate și mai ușor de găsit în comerț. Acestea pot avea o aromă subtilă de pelin și sunt consumate într-un mod mai tradițional și sigur.

Pelin – proprietăți și beneficii

Sursa foto

Pelinul (Artemisia absinthium) are o lungă istorie de utilizare în medicina tradițională și în diverse culturi pentru proprietățile sale benefice. Cu toate acestea, este important să subliniem că utilizarea pelinului în scopuri medicinale trebuie să fie făcută cu prudență și sub supravegherea unui specialist, deoarece conține thujone, un compus care poate fi toxic în cantități mari. Iată câteva dintre potențialele beneficii ale pelinului:

Efecte digestive: Pelinul este cunoscut pentru proprietățile sale digestive, putând ajuta la ameliorarea problemelor precum indigestia, balonarea și flatulența. Substanțele amare din pelin pot stimula secreția de enzime digestive și să contribuie la îmbunătățirea funcției gastrointestinale.
Efecte antimicrobiene: Pelinul conține compuși cu potențiale efecte antimicrobiene și antiinflamatorii, ceea ce îl face util în tratarea unor infecții minore sau a rănilor.
Stimularea apetitului: Substanțele amare din pelin pot contribui la stimularea apetitului și a secreției de suc gastric, fiind folosit în trecut ca tonic gastric și în cazul anorexiei.
Efecte antioxidante: Flavonoidele și alte compuși din pelin au proprietăți antioxidante, care pot ajuta la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și la menținerea sănătății generale.
Proprietăți antiparazitare: Unele cercetări sugerează că pelinul poate avea proprietăți antiparazitare și ar putea fi eficient în tratarea paraziților intestinali.
Efecte antiinflamatorii: Pelinul poate avea potențiale efecte antiinflamatorii datorită compușilor săi, ceea ce îl face interesant pentru utilizarea sa în cazul anumitor afecțiuni inflamatorii.
Utilizări externe: Uleiurile esențiale de pelin pot fi utilizate topic pentru a trata anumite probleme ale pielii, precum rănile sau inflamațiile minore.

Pelin – contraindicații

Pelinul (Artemisia absinthium) conține compuși chimici, cum ar fi thujonele și alte substanțe amare, care pot avea efecte puternice asupra organismului. De aceea, utilizarea pelinului în scopuri medicinale sau culinare poate prezenta anumite contraindicații și trebuie făcută cu prudență. Iată câteva dintre contraindicațiile asociate cu pelinul:

Femeile însărcinate și care alăptează: Utilizarea pelinului este contraindicată în timpul sarcinii și alăptării. Thujonele și alte substanțe din pelin pot afecta dezvoltarea fătului și pot trece în laptele matern, prezentând riscuri pentru copilul nou-născut sau în curs de dezvoltare.
Persoanele cu afecțiuni hepatice: Substanțele amare din pelin pot afecta negativ funcția hepatică, iar persoanele cu afecțiuni hepatice sau cu istoric de probleme hepatice ar trebui să evite utilizarea pelinului.
Epilepsie sau convulsii: Thujonele, atunci când sunt consumate în cantități mari, pot fi neurotoxice și pot declanșa convulsii la persoanele predispuse la epilepsie sau convulsii.
Alergii la plante amare: Unele persoane pot fi sensibile sau alergice la compușii amari din pelin și pot prezenta reacții alergice la contactul cu planta sau la consumul de produse care conțin pelin.
Copii mici: Utilizarea pelinului nu este recomandată la copiii mici, deoarece organismul lor este mai sensibil la substanțele active din plante.
Interacțiuni cu medicamente: Pelinul poate interacționa cu anumite medicamente și poate afecta eficacitatea sau siguranța acestora. Este important să consultați un medic înainte de a utiliza pelinul în cazul în care luați alte medicamente.
Consum excesiv: Consumul excesiv de pelin sau de produse care conțin thujone poate fi dăunător sănătății și poate provoca simptome precum greață, dureri de cap, tremurături și halucinații.

Pelin – efecte secundare

Pelinul (Artemisia absinthium) conține compuși chimici, cum ar fi thujonele și alte substanțe amare, care pot avea efecte puternice asupra organismului. Utilizarea pelinului poate duce la unele efecte secundare nedorite, mai ales în cazul consumului excesiv sau în cazul persoanelor sensibile la compușii săi. Printre posibilele efecte secundare ale pelinului se numără:

Toxicitate din cauza thujone-ului: Thujonele sunt substanțe chimice prezente în pelin care, în cantități mari, pot fi neurotoxice și pot provoca simptome precum greață, vărsături, dureri de cap, tremurături, halucinații și convulsii. Consumul excesiv de pelin, în special în băuturi alcoolice, poate duce la acumularea excesivă de thujone în organism și la apariția acestor efecte adverse.
Alergii: Unele persoane pot fi sensibile sau alergice la compușii amari din pelin și pot prezenta reacții alergice la contactul cu planta sau la consumul de produse care conțin pelin. Aceste reacții pot include erupții cutanate, mâncărimi, umflături sau dificultăți respiratorii.
Iritarea tractului digestiv: Consumul excesiv de pelin poate irita mucoasa stomacului și a intestinelor, cauzând disconfort gastrointestinal, arsuri la stomac sau dureri abdominale.
Interacțiuni cu medicamente: Pelinul poate interacționa cu anumite medicamente, afectând eficacitatea sau siguranța acestora. Este important să consultați un medic înainte de a utiliza pelinul în cazul în care luați alte medicamente.
Sensibilitate la soare: Unele persoane pot deveni mai sensibile la expunerea la soare după utilizarea pelinului, ceea ce poate duce la arsuri solare sau reacții cutanate.
Tulburări ale somnului: Datorită efectelor stimulatoare ale thujone-ului, consumul de pelin în cantități mari sau înainte de culcare poate afecta calitatea somnului și poate duce la insomnie.

Cum se culege pelinul?

Sursa foto

Culesul pelinului poate fi realizat cu grijă și atenție pentru a proteja planta și a obține frunzele și tulpinile de calitate. Pașii de bază pentru culegerea pelinului sunt:

Alege locul și momentul potrivit: Culege pelinul într-un loc unde știi că nu a fost expus la substanțe chimice sau poluare. De asemenea, asigură-te că nu culegi din zone protejate, cum ar fi parcuri naționale sau rezervații naturale. Cel mai bun moment pentru culesul pelinului este înainte ca planta să înflorească, de obicei în perioada de mijloc a verii, când frunzele sunt în stadiul său cel mai sănătos și mai aromat.
Folosește unelte curate: Pentru a evita contaminarea plantelor sau deteriorarea lor, asigură-te că uneltele folosite pentru cules (cuțite, foarfece) sunt curate și bine ascuțite.
Culege frunzele: Pelinul este cules pentru frunzele sale. Prinde o frunză între degetul mare și cel arătător, iar cu cealaltă mână, utilizează cuțitul sau foarfecele pentru a o tăia aproape de baza tulpinii. Ai grijă să nu smulgi planta din rădăcină și să nu afectezi plantele din jur.
Culege în mod responsabil: Nu culege toate plantele dintr-o zonă. Lasă întotdeauna o parte din ele pentru a permite plantelor să se refacă și să crească din nou. Respectă mediul și biodiversitatea în zona în care culegi pelinul.
Uscarea frunzelor: După culegere, poți usca frunzele pentru a le păstra și a le folosi mai târziu. Așază-le într-un strat subțire pe hârtie sau pe o sită, într-un loc bine aerisit, ferit de lumină directă și umiditate. Asigură-te că frunzele sunt complet uscate înainte de a le depozita în recipiente ermetice.

Cum se usucă pelinul?

Uscarea pelinului este un proces important pentru a conserva frunzele și proprietățile sale medicinale. Iată pașii de bază pentru a usca pelinul corect:

Recoltarea: Culege pelinul într-un loc nepoluat și înainte ca planta să înflorească, preferabil într-o zi uscată, pentru a minimiza conținutul de umiditate al frunzelor.
Curățarea: După ce ai cules pelinul, îndepărtează cu grijă eventualele impurități sau insecte de pe frunze și tulpini. Spală-le ușor cu apă rece, dacă este necesar, și lasă-le să se usuce în mod natural.
Sortarea: Selectează frunzele sănătoase, fără semne de deteriorare sau vârfuri uscate. Alege doar cele mai bune și mai mari frunze pentru a fi uscate.
Uscarea: Există mai multe metode pentru a usca pelinul:

a. Uscarea în aer liber: Răspândește frunzele pe o suprafață curată și uscată, precum o sită sau un prosop. Asigură-te că frunzele sunt așezate într-un singur strat pentru o uscare uniformă. Așează-le într-un loc bine ventilat, ferit de lumina directă a soarelui și umiditate.

b. Uscarea în cuptor: Poți usca pelinul și în cuptorul cu o temperatură scăzută (aproximativ 40-50°C) și ușa ușor deschisă pentru a permite aerului să circule. Urmărește cu atenție procesul de uscare pentru a evita supraîncălzirea sau arderea frunzelor.

Verificarea stării de uscare: După câteva zile, verifică dacă frunzele sunt complet uscate. Acestea trebuie să fie friabile la atingere și să nu mai aibă urme de umiditate. În general, procesul de uscare poate dura între 1 și 2 săptămâni, în funcție de condițiile de uscare.
Depozitarea: După ce frunzele sunt complet uscate, depozitează-le în recipiente ermetice sau în pungi din hârtie, pentru a le păstra prospețimea și proprietățile. Păstrează pelinul într-un loc uscat, întunecat și răcoros, pentru a menține calitatea sa pe termen lung.

Ceai de pelin – rețetă

Ingrediente:

1 lingură de frunze uscate de pelin
250 ml apă (1 cană)

Instrucțiuni:

Adunați frunzele de pelin și uscați-le într-un loc bine ventilat și întunecat, până când sunt complet uscate. Dacă nu aveți acces la frunze proaspete, puteți achiziționa frunze uscate de pelin din magazinele de produse naturiste.
Adăugați o lingură de frunze uscate de pelin într-o ceașcă sau ceainic.
Încălziți apa până la punctul de fierbere și turnați-o peste frunzele de pelin.
Acoperiți ceaiul și lăsați-l să stea timp de aproximativ 5-10 minute pentru a permite frunzelor să elibereze aromele și substanțele benefice.
Strecurați ceaiul de pelin într-o altă cană sau ceainic pentru a îndepărta frunzele.
Dacă doriți, puteți adăuga miere sau îndulcitor natural pentru a-i da un gust mai plăcut.
Consumați ceaiul de pelin cu moderație și nu depășiți cantitatea de frunze recomandată în rețetă.

Cum se bea corect ceaiul de pelin?

Consumul corect și responsabil al ceaiului de pelin este esențial pentru a evita efectele adverse și pentru a beneficia de proprietățile sale într-un mod sigur. Pentru a bea corect ceaiul de pelin, urmați aceste sfaturi:

Doza recomandată: Este important să respectați doza recomandată de frunze de pelin în ceai. O lingură de frunze uscate de pelin într-o cană de apă (aproximativ 250 ml) este o cantitate comună pentru a prepara ceaiul. Evitați să depășiți această cantitate și să consumați ceai de pelin în exces.
Moderare: Consumați ceaiul de pelin cu moderație. Deși pelinul poate avea anumite beneficii pentru sănătate, utilizarea excesivă sau prelungită poate fi dăunătoare sănătății din cauza conținutului său de thujone.
Infuzare corectă: Lăsați ceaiul de pelin să se infuzeze timp de aproximativ 5-10 minute, nu mai mult. Infuzarea prelungită poate duce la o concentrație mai mare de thujone și poate intensifica gustul amar.
Adăugarea de îndulcitori: Dacă doriți să îndulciți ceaiul de pelin, utilizați îndulcitori naturali, cum ar fi mierea sau stevia. Evitați adăugarea de zahăr sau îndulcitori artificiali care ar putea anula beneficiile ceaiului.
Contraindicații: Având în vedere conținutul de thujone, ceaiul de pelin nu trebuie consumat de femeile însărcinate și care alăptează, persoanele cu afecțiuni hepatice, epilepsie sau alergii la compuși amari. De asemenea, evitați să beți ceai de pelin înainte de a conduce sau de a efectua activități care necesită concentrare, deoarece thujonele pot afecta starea mentală.
Consultarea unui specialist: Înainte de a începe să consumați ceai de pelin în scopuri medicinale, este recomandat să consultați un specialist în fitoterapie sau medicina alternativă. Un expert vă poate oferi informații relevante despre utilizarea corectă și sigură a pelinului în funcție de nevoile și condițiile dumneavoastră individuale.

Mituri despre pelin

Pelinul (Artemisia absinthium) are o istorie încărcată de mituri și legende, adesea alimentate de utilizarea sa în băuturi alcoolice precum absintul. Acestea sunt unele dintre cele mai comune mituri despre pelin:

Efecte halucinogene ale absintului: Unul dintre cele mai răspândite mituri legate de pelin este că absintul are efecte halucinogene puternice. Această credință a fost alimentată de prezența thujone-ului în pelin, iar absintul a fost asociat cu percepții vizuale și auditive neobișnuite. Însă cercetările au arătat că efectele halucinogene ale absintului au fost exagerate și că thujonele nu pot provoca halucinații în dozele găsite în băuturi alcoolice.
Absintul este o „băutură blestemată”: Absintul a fost numit adesea „băutura blestemată” sau „fata mamei moarte” din cauza reputației sale negative și a legăturii cu comportamente autodistructive. În trecut, absintul a fost asociat cu boala mintală și dependența de alcool, iar aceste legende au contribuit la interdicții și reglementări stricte în multe țări.
Absintul produce creierul verde: Acest mit sugerează că consumul excesiv de absint va duce la o deteriorare a creierului, care va deveni „verde”. Această idee provine din aspectul său caracteristic de băutură verde și din conținutul de thujone, care a fost asociat cu efecte negative asupra sănătății mintale. Cu toate acestea, nu există dovezi că absintul produce o astfel de reacție.
Absintul provoacă nebunie: Un alt mit legat de absint este că acesta provoacă nebunia sau comportamente violente. Cu toate că excesul de alcool poate avea efecte negative asupra sănătății mintale și comportamentului, nu există dovezi că absintul ar fi mai periculos decât alte băuturi alcoolice.
Absintul a fost interzis din cauza halucinațiilor: Deși absintul a fost interzis în multe țări în trecut, motivul principal a fost asociat cu temerile legate de sănătatea publică și alcoolismul, mai degrabă decât cu efectele halucinogene. Interdicțiile au fost legate și de campaniile de temperanță și de lobby-ul concurenței din industria băuturilor alcoolice.

Curiozități despre pelin

Sursa foto

Numele său: Numele științific al pelinului, Artemisia absinthium, provine de la zeița greacă Artemis, considerată de asemenea zeița vânătorii și a plantelor. Epitetul „absinthium” provine din termenul grecesc „apsinthion”, care înseamnă „amar”, în referire la gustul său amar.
Folosirea sa în medicina tradițională: Pelinul a fost folosit în medicina tradițională din antichitate, fiind apreciat pentru proprietățile sale digestive, antiparazitare și antiinflamatorii. Totuși, utilizarea sa trebuie făcută cu prudență, având în vedere conținutul său de thujone.
Rolul în fabricarea absintului: Pelinul este una dintre plantele cheie în fabricarea celebrei băuturi alcoolice absintul. Aroma distinctivă și culoarea verde a absintului provin în principal de la uleiul esențial de pelin.
Asocierea cu artiștii și boema: Absintul, datorită reputației sale controversate și legăturii cu artiștii și boema din secolul al XIX-lea, a fost denumit „Lăcrămioara verii absinților” de către scriitorul francez Victor Hugo.
Pelinul și vindecarea rănilor: În trecut, pelinul a fost utilizat pentru a trata rănile și pentru a ajuta la vindecarea acestora. De asemenea, s-a crezut că pelinul ar putea proteja împotriva mușcăturilor de șerpi și a altor animale veninoase.
Pelinul și insectele: Pelinul conține substanțe care au efecte repelente asupra insectelor. Acesta a fost folosit tradițional pentru a îndepărta insectele, precum țânțarii și puricii.
Folosirea sa în gastronomie: Pelinul este adesea folosit în bucătăria tradițională pentru a aromatiza diverse preparate culinare, cum ar fi anumite tipuri de brânză, murături, supe sau deserturi.
Răspândire globală: Pelinul este o plantă perenă originară din Europa, dar s-a răspândit pe scară largă în întreaga lume, fiind găsit și în America de Nord, Asia și Africa.
Planta protector pentru grădini: Pelinul poate fi util ca plantă protector pentru grădini, deoarece emite un miros puternic și respingător pentru insecte dăunătoare și rozătoare.

Pelinul (Artemisia absinthium) este o plantă fascinantă cu o istorie bogată și o gamă largă de utilizări în medicina tradițională și în industria băuturilor alcoolice. CUtilizarea pelinului în scopuri medicinale sau culinare trebuie să fie făcută cu prudență, având în vedere conținutul său de thujone, un compus care poate fi toxic în doze mari.

Pelinul a fost subiectul unor mituri și legende, iar absintul, băutura care conține pelin, a fost asociat cu boema și artiștii din secolul al XIX-lea. În prezent, cercetările continuă să dezvăluie potențialele beneficii și riscuri asociate cu pelinul, iar utilizarea sa este reglementată în multe țări.